Stomatologia generală este ramura care cuprinde cariologia, profilaxia dentară, protetica fixă și mobilă.
Tratamentele de odontologie cuprind o varietate de manopere menite să păstreze sănătatea și frumusețea dinților naturali sau să vindece diversele afecțiuni, de la carii simple până la complicații ale acestora, care afectează pulpa și parodonțiul dinților. Indiferent de cauza problemelor existente – carii, fracturi, distrofii sau leziuni de uzură dentară – la Clinica Total Dent, dinții pot fi trataţi şi făcuți morfologic şi estetic cu rezultate durabile.
Suntem atenți și la sănătatea dentară a copiilor şi îi instruim corect pe aceștia referitor la igiena orală, de fiecare dată când ne trec pragul, astfel încât să evite apariția unor complicații ulterioare. Serviciile noastre de stomatologie pentru copii se concentrează pe prevenție, tratamente cât mai confortabile, nedureroase și de calitate, dublate de bună dispoziție și o motivare pozitivă a micilor pacienți.
Până nu demult, tratamentele stomatologice clasice provocau durere și disconfort ridicat, dar situația s-a schimbat radical odată cu perfecționarea tehnologiei laser. Durerea resimțită în timpul tratamentului stomatologic dispare aproape complet datorită inovației laser.
Clinica Total Dent din Sibiu are la dispoziție aparatul Waterlase iPlus 2.0, cea mai avansată tehnologie stomatologică laser disponibilă astăzi în lume. Laserul este folosit la îndepărtarea cariilor și desensibilizarea suprafețelor sensibile ale rădăcinilor, dar și la dezinfecția canalelor radiculare în tratamentele endodontice și în tratamentele parodontale.
Ce este cariologia?
Cariologia este o ramură a medicinei dentare care vizează tratarea cariilor dentare. Cariile sunt leziuni distructive ale dinților care apar pe fondul acumulării de bacterii în cavitatea bucală.
Caria dentară este cea mai răspândită afecțiune la nivel mondial, care poate avea efecte asupra sănătății generale a organismului dacă este ignorată și lăsată netratată prea mult timp.
Tipuri de carii dentare:
- Carii pe rădăcina dintelui (apar îndeosebi ca urmare a retracțiilor gingivale);
- Carii pe suprafețele laterale ale dintelui;
- Carii ocluzale (apar pe suprafața de contact a dinților și molarilor);
- Carii interdentare;
- Carii secundare (apar la marginea obturațiilor dentare deja efectuate sau sub plombele vechi).
3 categorii de factori a căror acțiune poate conduce la apariția cariei dentare:
Factorul infecțios. În cavitatea bucală se întâlnesc o mare varietate de bacterii, însă numai o mică parte dintre acestea sunt responsabile de apariția cariei dentare. Cele mai importante sunt Streptococcus mutans și Lactobacilul.
De obicei, bacteriile se acumulează pe dinți sau pe gingii, în special acolo unde placa dentară este mai greu de îndepărtat:
– șanțurile și fosetele de pe suprafața ocluzală a molarilor și premolarilor;
– spațiile dintre dinți, numite și spații interproximale.
Factorul alimentar. Ne referim aici îndeosebi la alimentele bogate în zahăruri sau carbohidrați. Bacteriile din cavitatea orală transformă zahărurile în acizi, printr-un proces care se numește fermentație acidă. Dacă zahărurile sunt lăsate în contact cu dintele pentru mai mult timp, acizii vor ataca structurile dure ale dintelui (smalțul, dentina) și vor provoca demineralizarea acestora.
Dacă demineralizarea continuă pe o perioadă mai mare de timp, smalțul și dentina încep să piardă cantități mari de substanțe minerale, lăsând în urmă matricea organică, extrem de moale. Fiindcă are o consistență slabă, matricea organică se va descompune, formându-se astfel o cavitate.
Pe scurt, bacteriile din placa dentară „se hrănesc” cu zahăruri pe care le „transformă” în acizi. Acești acizi ajung să distrugă în timp smalțul și dentina, ducând la apariția cariei dentare.
Terenul sau calitatea și duritatea țesuturilor dentare
Cuvântul „teren” se referă aici la calitatea și duritatea țesuturilor dentare (smalț, dentină, cement). Chiar dacă nu este o cauză esențială a dezvoltării cariilor, rezistența acestor țesuturi dentare constituie un element important.
Dintre cele 3 țesuturi dentare, dentina și cementul sunt mai predispuse la apariția cariilor spre deosebire de smalț, asta deoarece au un conținut mineral mult mai scăzut. Prin urmare, atunci când suprafața rădăcinii este expusă (în cazul retracțiilor gingivale), cariile se formează mult mai rapid, deoarece rădăcinile dentare sunt acoperite doar de cement.
Un alt factor care poate duce la apariția cariilor îl reprezintă anatomia fiecărui dinte. Dinții cu șanțuri și fisuri mai numeroase ori mai adânci pe suprafața ocluzală pot dezvolta mai repede carii pentru că este un loc în care placa dentară se poate acumula cu mai multă ușurință. Totodată, cariile dentare se formează și în locurile în care resturile alimentare rămân prinse între dinți.
Printre alți factorii care favorizează apariția cariilor dentare se numără: igiena orală precară și lipsa fluorului și a altor minerale.
Principalele semne care indică apariția unui proces carios sunt: respirația urât mirositoare, apariția unor pete gri/maro/negre pe suprafața dinților, durerea permanentă la contactul cu alimente sau băuturi calde, reci, dure sau dulci.
Dacă un dinte este atacat de carie, scopul principal al medicului dentist este să curețe în mod temeinic dintele și să-i redea calitățile estetice, funcționale și morfologice.
Tratamentul cariilor implică îndepărtarea țesuturilor afectate și restaurarea dinților cu ajutorul materialelor de obturație coronară. Obturația coronară mai este cunoscută și sub numele de plombă.
Ce sunt plombele sau obturațiile coronare?
Refacerea structurii dentare după curățarea cariilor poartă numele de obturație dentară sau plombă, care se poate face din mai multe materiale: amalgam, rășini compozite, diverse tipuri de ceramici (porțelan, ceramică presată).
Metode de tratament pentru cariile dentare:
Metode de tratament pentru cariile dentare:Obturația fizionomică
Cea mai comună metodă de reabilitare a unui dinte afectat de carie este obturația dentară fizionomică. Prin această procedură, medicul stomatolog curăță zona afectată prin înlăturarea țesuturilor bolnave și umple spațiul creat cu un material compozit biocompatibil, care are o culoare apropiată de cea a dintelui natural.
Obturația fizionomică la microscop
Acest tip de tratament al cariilor dentare se realizează cu microscopul dentar și permite medicului să vadă cu foarte mare precizie suprafața afectată de carie, să aprecieze corect extinderea cariei și profunzimea acesteia.
Obturația de canal la microscop
Dacă o carie dentară a distrus structura dintelui și a dus la inflamarea pulpei dentare și a nervilor, este necesar ca medicul specialist în endodonție să curețe infecția extinsă sub smalț, asigurând păstrarea dintelui. Există și situații în care structura dintelui a fost sever afectată, astfel încât pentru a-l restaura, în urma unui tratament endodontic, medicul apelează la o reabilitare protetică a dintelui cu o coroană dentară cu pivot sau la incrustația dentară.
În cazul în care mai multe fețe ale dintelui sunt afectate, medicul dentist folosește obturații indirecte sau așa numitele incrustații dentare.
Incrustațiile dentare pot fi de 2 feluri:
– inlay: se utilizează atunci când este necesară refacerea uneia sau a două suprafețe ale aceluiași dinte. Culoarea este asemănătoare cu cea a dintelui natural, aspectul estetic este plăcut, diferențele de nuanță nu se observă. Incrustația inlay înseamnă o umplere care se încadrează în forma dintelui natural.
– onlay: se utilizează atunci când este necesară reconstrucția completă a dintelui.
Ce este protetica?
Protetica se ocupă cu refacerea dentară prin intermediul diferitelor lucrări protetice. Lucrările protetice fixe (coroane, punți) sunt recomandate pacienților care au pierdut mai puțini dinți, iar lucrările protetice mobile (proteze parțiale sau totale) celor care au pierdut mai mulți dinți.
Iată câteva exemple de lucrări protetice: coroane, punți dentare, ceramica dentară, fațetări ceramice sau composite, proteze mobile, proteze scheletate, incrustații din materiale nobile sau ceramică, tratamente de echilibrare ocluzală.
Ce sunt coroanele dentare?
Când dintele nu mai poate fi reparat cu ajutorul plombei, este necesară „îmbrăcarea” lui cu o coroană cimentată. La fel, când unul sau mai mulți dinți lipsesc, este necesar ca spațiul să fie închis prin lucrări cimentate pe dinții stâlpi, acestea purtând denumirea de „punți”.
Coroanele dentare sunt lucrări protetice confecționate din mai multe tipuri de materiale, în scopul de a îmbunătăți estetica și funcționalitatea dinților. Acestea „învelesc” dintele afectat.
Ce este profilaxia dentară?
Profilaxia dentară se referă la o serie de proceduri al căror scop este să prevină apariția cariilor sau a bolilor parodontale. Pe scurt, include procedurile de igienizare și detartraj profesional.
Prevenția dentară include consultații periodice la medicul dentist la fiecare 6 luni, pentru evaluarea sănătății orale, profilaxie dentară profesională de 2 ori pe an și investigații de radiologie digitală o dată la 1-5 ani, în funcție de afecțiunile dentare aflate sub observația medicului.
Ședințele de profilaxie dentară includ 3 proceduri:
1. Detartrajul cu ultrasunete
Tartrul de pe dinți este îndepărtat cu ajutorul unui aparat modern ce funcționează pe bază de ultrasunete. Mișcările de vibrație produse de ultrasunete intră în contact cu suprafața blocului de tartru și îl determină să se desprindă fără ca structurile dentare sau gingivale să fie afectate.
2. Periajul profesional
Periajul profesional se realizează cu o periuță circulară și o pastă de dinți abrazivă, prin care se îndepărtează placa bacteriană (depunerile moi) și colorațiile de pe dinți.
3. Air-flow
Acest procedeu profilactic de finisare a suprafețelor dentare se realizează cu un aparat care generează un jet de aer+apă+bicarbonat de sodiu, cu o mare presiune. Jetul este proiectat atât pe dinți, cât și în zonele subgingivale și interdentare, lăsând o senzație foarte plăcută, de curățire perfectă.
Pentru a încheia ședința de profilaxie, medicul aplică geluri de protecție îmbogățite cu fluor sau proteine din lapte. Acestea se țin pe dinți cel puțin jumătate de oră, timp în care pacientul nu are voie să mănânce, să bea sau să se clătească.